Urme de pași ciudate dezvăluie un strămoș uman care mergea asemenea unui urs pe picioarele din spate

Urme de pași antice dezvăluie că o rudă misterioasă a oamenilor ar fi trăit în același timp și în aceeași regiune ca celebrul strămoș uman „Lucy” din Tanzania. Ciudat este că aceste urme enigmatice prezintă un mers neobișnuit în care un picior trecea peste celălalt în timpul mersului, arată un nou studiu.

Cea mai veche dovadă solidă a mersului biped în rândul homininilor, grupul care include oameni, strămoșii noștri și cele mai apropiate rude din punct de vedere evolutiv, sunt urme descoperite în nordul Tanzaniei în 1978. Urmele de pași datează din urmă cu 3,66 milioane de ani, iar cercetări anterioare au sugerat că acestea au fost făcute de Australopithecus afarensis, specia care este în fruntea candidaților pentru strămoși direcți ai descendenței umane și îl include pe faimosul „Lucy”, vechi de 3,2 milioane de ani.

• Un studiu a dezmințit un mit despre minele Regelui Solomon
• ADN-ul ciumei bubonice a fost găsit într-o mumie egipteană de acum 3.300 de ani

Alte urme de pași descoperite în apropiere în 1976 au fost mai enigmatice. O posibilitatea a fost că aceste urme neobișnuite, cinci urme de pași consecutive, au fost făcute de un hominin necunoscut. O altă explicație a fost că au fost făcute de un urs care mergea pe picioarele din spate.

„Am știut imediat că sunt interesante și potențial diferite”

Aceste urme de pași ciudate nu au fost niciodată excavate pe deplin. Pentru a rezolva misterul originii acestora, oamenii de știință au analizat acum în totalitate aceste urme și le-au comparat cu urmele de la oameni, urși și cimpanzei.

Din fericire, atunci când cercetătorii s-au reîntors la fața locului pentru a le excava din nou, aceștia au descoperit că „ploile au făcut ca sedimentele din apropiere să curgă peste urmele de pași originale, fapt ce le-a protejat și le-a permis să se păstreze”, a explicat Ellison McNutt, antropolog biolog și autor coordonator al noului studiu, de la Universitatea din Ohio, SUA.

Apoi, cercetătorii au curățat, măsurat, fotografiat și au scanat 3D urmele. „Am știut imediat că sunt interesante și potențial diferite”, a precizat McNutt.

În continuare, McNutt și colegii săi au colaborat cu Ben și Phoebe Kilham, care administrează Centrul Kilham pentru Urși, un centru de salvare și reabilitare pentru urși din Lyme, New Hampshire. Aceștia au identificat patru urși negri semi-sălbatici și juvenili care aveau dimensiuni similare cu cele ale urmelor de pași din Tanzania.

Urmele de pași au fost făcute de un hominin deocamdată neidentificat

Oamenii de știință au folosit sirop de arțar și sos de mere pentru a-i face pe urși să se ridice în două picioare și să meargă pe picioarele din spate prin noroi pentru a lăsa în urmă urme. Astfel, echipa a observat că mersul văzut la urmele din Tanzania a fost mai similar cu cel homininilor decât cu cel al urșilor.

„Urșii nu pot avea un mers similar cu cel al urmelor din Tanzania pentru că musculatura șoldului și forma genunchiului nu le permite o astfel de mișcare și echilibru”, a precizat Jeremy DeSilva, autor senior al studiului și paleoantropolog la Universitatea Dartmouth din New Hampshire, SUA.

În cele din urmă, McNutt și colegii săi au concluzionat că urmele de pași din Tanzania au fost făcute de un hominin deocamdată neidentificat, și nu de A. afarensis.

„Cercetările noastre sugerează că urmele de pași din Tanzania sunt unele dintre cele mai vechi dovezi din evidența fosilă a homininilor care cuprinde multiple specii de hominini ce au coexistat în aceeași zonă în același timp”, a subliniat McNutt.

Acest hominin mergea într-un mod ciudat

Totuși, acest hominin mergea într-un mod ciudat, fiecare picior trecând de linia mediană a corpului și pășind în fața celuilalt picior, scrie Live Science.

„Abilitatea acestui individ de a demonstra acest tip de mers este, de fapt, una dintre dovezile care arată că urmele de pași au fost făcute de un hominin. Primatele care merg în principal pe patru picioare, precum cimpanzeii, nu dețin adaptările anatomice necesare în șolduri și genunchi care să le permită să-și mențină echilibrul în timp ce un picior trece de linia mediană în fața celuilalt”, a adăugat McNutt.

Deși oamenii nu merg de obicei în acest mod, „uneori se poate întâmpla”. „Poate fi o strategie pentru a traversa suprafețele alunecoase sau denivelate”, a mai spus McNutt.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Copilul întunericului – un strămoș al oamenilor de acum 40.000 de ani, descoperit într-un pasaj îngust dintr-o peșteră

Cum își păstrau strămoșii noștri hrana înainte să apară sistemele de refrigerare?

Inteligența artificială a dezvăluit un strămoș „fantomă” necunoscut în genomul uman

Viața antică din peșteri. Cum foloseau strămoșii noștri diferite surse de lumină în peșteri